Istoricul Parohiei

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ TÂRŞOLŢ

SCURT ISTORIC

In anul 1948 în parohia Târşolţ paroh era pr. Vasile Erdoş, preot foarte activ şi respectat de către credincioşi, care prin efortul depus în această parohie a dezvoltat o practicare a credinţei şi a cultului extern în rândul credincioşilor prin devoţiuni ca : Rozarul Sf. Fecioare Maria, Un ceas cu Isus, Calea Sfintei Cruci, Cultul Sf. Iosif, Cultul Sf. Anton, Cultul Sf. Tereza de Liseaux, Adoraţia la Preasfântul Sacrament care erau practici frecvente.

După 1948 majoritatea credincioşilor din Târşolţ nu au mai frecventat Biserica din localitate deoarece în ea au început să slujească preoţi Ortodocsi, iar credincioşii Greco-Catolici au preferat să ţină legătura cu preoţii Greco-Catolici care mai activau încă, precum călugării de la Mănăstirea Bixad sau mai târziu la Moişeni , Pr. Paul Sever care a activat până în anul 1952.

După ce preoţii Greco-Catolici au fost înlocuiţi cu preoţi Ortodocsi, marea majoritate a credincioşilordin Târşolţ au început să frecventeze Biserica Romano-Catolică din Huta-Certeze, apoi cea din Negreşti-Oaş şi mai târziu în Boineşti, apropiindu-se astfel de satul lor.

După eliberarea preoţilor noştri din inchisorile comuniste, credincioşii Greco-Catolici i-au contactat şi i-au invitat pe acestia, în comună pentru diferite oficii, care se petreceau întotdeauna pe timp de noapte.

Preotul care a început o activitate spirituală bogată în comuna Târşolţ a fost Pr. Marian din Baia-Mare care în anul 1975 venea foarte des în comună pentru servicii sacre dintre cele mai variate precum: Sfinţiri de casă, Sfinţiri de cruci, Mărturisiri, Boteze, Sfanta Liturghie.

În afară de Pr.Marian au mai activat în Târşolţ Pr. Ghita,Pr.Sabău,Pr. Vasile Gavriş, Pr. Gavril Sălăjan, Pr. Marina Gheorghe, Pr. Leon Bob, Pr. Paul Sever.

Mai târziu au venit în Târşolţ preoţi mai tineri sau preoţi hirotoniţi în clandestinitate, precum:

  • Pr. Simeon Mesaroş
  • Pr. Alexandru Mesian (actual episcop de Lugoj)
  • Pr. Lucian Mureşan (actual Mitropolit Major)
  • Pr. Ardelean Cornel

După anii 1983, activitatea spirituală în Târşolţ era atât de intensă încât, de obicei, la prima sâmbătă din lună veneau 3 sau 4 preoţi care lucrau toată noaptea iar spre dimineaţă celebrau Sf. Liturghie după care plecau din Târşolţ cu satisfacţia datoriei împlinite.

De regulă preoţii mai tineri se deplasau la casele unde celebrau sfinţiri de case, sfinţiri de cruci, boteze, administrau Sf. Maslu bolnavilor, după care se întorceau în casele unde se celebra Sf. Liturghie. Locurile stabilite pentru a se celebra clandestin Sf. Liturghie sau unde se ştia că vor veni preoţii erau destul de multe. Printre familiile la care veneau preoţii amintim :

  • Pop Vasile (Popanu) str. Hujeni, nr.277
  • Alec Maria (Iojanului) str.Popeni, nr. 379
  • Doroş Maricuţa (Doroşoaia) str. Popeni nr. 2
  • Bura Ioan (Olaru) str. Mătiasa, nr. 188
  • Bâce Ioan (Ionu Bâcii) str. Măgura
  • Grigoruţ Maria (matuşa Belii) str. Cearda.

De menţionat este faptul că în toată această activitate clandestină nici preoţii, nici credincioşii nu au fost deranjaţi de către organele de ordine prezente în sat la vremea aceea. Explicaţia este că miliţia de atunci ştia de prezenţa preoţilorşi de activitatea lor, dar ei erau oarecum mituiţi de către credincioşii noştrii şi astfel miliţia trata aceste manifestari cu indiferenta.

Legăturile dintre preoţi şi credincioşi s-au derulat şi prin vizite ale credincioşilor la locuinţele preoţilor fie în Satu-Mare ( Pr. Gheorghe Marina, Pr. Paul Sever, Pr. Vasile Gavriş) fie in Seini ( Pr. Bodea ) fie in Baia Mare ( Pr. Marian) dar şi in alte locuri.

Darorită acestor legături care existau până în decembie 1989, acest moment nu a făcut decât să întarească în credinţă aceste locuri şi să pregătească momentul ieşirii Bisericii noastre din clandestinitate la lumină.

În luna ianuarie a anului 1990 a decedat un credincios Greco-Catolic – Cardoş Ioan – înmormantare la care au participat preoţii:

  • Simion Mesaroş
  • Alexandru Mesian
  • Dumitru Cardoş.

Această primă ieşire a preoţilor Greco Catolici a înflacarat inimile credincioşilor noştri aşa încât s-a pregătit momentul celebrării primei Sfinte Liturghii "in libertate" fapt consumat la 2 februarie 1990 în curtea credinciosului Miculaş Ioan.

Sfânta Liturghie a fost celebrată de preoţii Simion Mesaroş şi Dumitru Dragomir, iar răspunsurile erau date de către toţi credincioşii . Funcţia de cantor a îndeplini-o, pentru prima dată, domnul profesor Mişca Ioan la rugăminţile lui Bâce Ioan si Cardoş Grigore.

Preotul ortodox de la aceea vreme – Pop Gheorghe – find contactat de către credincioşii Greco-Caltolici a promis că şi el este pregătit să treacă la religia Greco-Catolică deoarece părinţii lui care încă trăiau, erau şi ei Greco-Catolici. Totul a fost doar o amânare în timp, deoarece preotul nu avea această intenţie şi astfel primele Sfinte Sărbători ale Invierii Mântuitorului Nostru Isus Cristos, sărbătorite în libertate au fost celebrate în şura pusă la dispoziţie de către Miculaş Ioan (Bâceanu). Sfânta Liturghie a fost celebrată de către preoţii Leon Bob OSBM şi Pr. Paul Sever care au sfinţit şi Sfintele Paşti.

După Sfintele Sărbători s-a trecut la reorganizarea parohiei şi astfel s-a ales un consiliu parohial al cărui prim curator era Miculaş Ioan, care avea grijă ca în fiecare duminică sau sărbătoare să fie prezent în localitate un preot Greco-Catolic. Pe măsură ce numărul credincioşilor creştea, s-au dus tratative cu preotul ortotox fie să treacă el la religia greco-catolică, fie să-i lase pe Greco-Catolici să celebreze Sfintele Liturghii în Biserica construită de părintele Greco-Catolic Eugen Dredeanu şi Sfinţită de Cardinalul Iuliu Hossu.

De regulă în fiecare duminică sau sărbătoare erau prezenţi cel puţin doi preoţi dintre carecel mai des veneau : Pr. Simion Mesaroş, pr. Alexandru Mesian, Pr. Leon Bob, Pr. Paul Sever, Pr. Petru Bilţ, Pr. Dumitru Dragomir.

La sfârşitul lunii mai a anului 1990, credincioşii noştrii şi-au pus mari speranţe în rezolvarea frământărilor lor, deoarece la Satu-Mare sosea preşedintele României, Ion Iliescu. La Satu-Mare s-au deplasat câteva sute de credincioşi Greco-Catolici care au întrebat de soarta Bisericii şi a parohiei lor , dar nu au primit nici un raspuns.

La sfârşitul cuvântării preşedintelui Ion Iliescu, o femeie din Târsolţ – Miculaş Mărica- soţia primului curator având o cruce în mână, a ridicat-o în sus şi a strigat preşedintelui : ,, Dacă credeţi în Dumnezeu vă rog să mă primiţi în audienţă!". Preşedintele nu a dat nici un răspuns şi a plecat din balconul Prefecturii Satu-Mare, dar mai târziu o persoană din staff-ul preşedintelui a ieşit la uşa principală şi a rugat să i se facă loc femeii care a solicitat audienţa la preşedinte.

Aşadar, Mărica Bâceanului a ajuns să vorbească cu Preşedintele României despre ce se întâmplă în Târşolţ, cerândui d-lui Ion Iliescu să restituie Biserica noastră proprietarilor de drept.

Preşedintele a promis că va rezolva problema Greco-Catolicilor din Târşolţ dar deoarece nu are cunoştinţă despre ce se întâmplă acolo se va informa,iar a doua zi la Negreşti-Oaş îi va da un răspuns.

A doua zi, Miculaş Mărica împreună cu un grup mai mare de credincioşi Greco Catolici au plecat la Negreşti-Oaş unde preşedintele verbal a dat drepate Greco-Catolicilor din Târşolţ. A mai promis că va trimite un act oficial dar deoarece sustinea că ,,nu am ştampila la mine" nu-l poate elibera momentan.

Acel act oficial care trebuia să ajungă în Târşolţ după promisiunea preşedintelui, nu a ajuns nici în ziua de azi.

Văzând credincioşii Greco-Catolici din Târşolţ că nu se pot încrede în instituţiile statului au reluat dialogul cu preotul ortodox pentru a-şi putea ţine oficiile în Biserică. Lovindu-se de refuzul preotului şi a credincioşilor Ortodocsi, credincioşii Greco-Catolici, în prima duminică după data de 15 august 1990, după terminarea Sfintei Liturghii care s-a celebrat în şura lui Bâceanu, s-au deplasat cu toţii la Biserică şi deoarece preotul era ieşit din Biserica şi se afla încasa parohială,care este aşezată la circa 50 m de Biserică, o parte dintre credincioşii noştrii au rămas în curtea Bisericii iar altă parte au intrat in curtea casei parohiale, după care l-au rugat pe preot să le cedeze cheile Bisericii. Preotul afirmând că el este stăpânul cheilor, a apelat la o strategie pe care o credea în favoarea lui. Astfel el le-a cerut oamenilor să se separe în două grupuri: cei Greco-Catolici să intre în curtea casei parohiale, iar cei Ortodocsi să rămână în curtea Bisericii şi care vor fi mai mulţi acelora le va da cheia Bisericii. Preotul credea căvor fi mai mulţi credincoşii Ortodocsi, dar în realitate erau foarte puţini, aşa încât la această propunere curtea casei parohiale s-a umplut de oameni iar în curtea Bisericii erau foarte puţini.

Mai mult, presat de situaţie, preotul ortodox a descuiat Biserica şi credincioşii noştri au intrat plângând de bucurie şi rugându-se.

În duminica următoare credincioşii Ortodocsi au baricadat intrarea în comunăşi controlau toate maşinile care intrau în Târşolţ ca să împiedice intrarea preoţilor Greco-Catolici în comună şi prin urmare credincioşii să nu aibă Sfânta Liturghie.

Preoţii Simion Meisaroş si Alexandru Mesian, desemnaţi să vină la Târşolţ, nu erau cunoscuţi de credincioşii Ortodocsi, mai ales că nu erau îmbracaţi în reverendă. Când la ,, punctul de control" au fost întrebaţi ce fac în zonă, aceştia au spus că vor să cumpere pălincă şi astfel au fost lăsaţi să treacă de baricadă.

Nici nu bănuiau cei de la "punctul de control" că în Biserică, Greco-Catolicii participă la Sfânta Liturghie celebrată de preoţii Simion şi Alexandru, iar când colegii lor Ortodocsi i-au anunţat despre aceasta, s-au umplut de furie.

Victimă a furiei a căzut Pr. Leon Bob care a venit împreună cu preoţii Simion si Alexandru până în Trip- Bixad unde acesta a rămas să celebreze Sfânta Liturghie. Terminînd mai repede oficiul sacru, a venit spre Târşolţ să-i ajute pe ceilalţi preoţi, dar la punctul de control a fost recunoscut de către Ortodocsi, aceştia l-au scos fară din maşină, l-au bătut, batjocorit şi târât pe drum după care i-au dat drumul.

După acest trist eveniment în care un preot în vârstă de 80 de ani a fost bătut, batjocorit şitârât pe drum, credincioşii noştri s-au adresat Prefecturii Satu-Mare care a mediat o întâlnire între Greco-Catolici şi ierarhia ortodoxă reprezentată de catre protopopul Sătmarului Pr. Tincu Alexandru.

La această întâlnire Greco-Catolicii au propus ca Biserica să se foloseasca alternativ, adică Greco-Catolicii în duminici şi sărbători să slujească până la ora 11:00, iar Ortodocsii de la 11:00. Protopopul Tincu a menţionat că lor nu le permit canoanele să slujească după ora 11:00 şi de aceea să slujească ei pană la 11:00 şi de la ora 11:00 să slujească Greco-Catolicii.

S-a început să se folosească Biserica alternativ, dar cu toate că preotul termina activitatea religioasă , credincioşii Ortodocsi nu ieşeau din Biserică înainte de ora 11:00. Faptul că rămâneau în Biserică producea nemulţumire şi tensiune.

Totul a culminat în ziua de 6 ianuarie 1991 când Ortodocsii nu au ieşit din Biserică nici până la ora 13:00. Chiar dacă afară era zăpadă mare şi un ger cumplit , cu toate că preotul a terminat oficiul, credincioşii Ortodocsi nu au ieşti din Biserică, sperand că Greco-Catolicii vor pleca la casele lor.

După ora 13:00 Greco-Catolicii, care erau de trei ori mai mulţi decât Ortodocsii au intratîn Biserică şi i-au forţat pe aceştia să iasă afară. Aşa s-a putut intra în Biserică. Preotul Iacob Feier ne spune: ,, Când am intrat în Sfântul Altar am văzut un preot străin care era foarte speriat, l-am condus în faţa

iconostasului, l-am îmbrăţişat, după care l-am condus până la ieşirea din Biserică. În faţa Bisericii ne-am îmbrăţişat din nou, după care, printre credincioşii noştri a plecat fără a fi bruscat sau apostrofat."

Tensiunile au fost întreţinute de credincioşii Ortodocsi în continuare, iar în duminica din 28 aprilie 1991, în timp ce Greco-Catolicii se îndreptau spre Biserică, cu puţin înainte de ora 11:00, bărbaţii Ortodocsi au ieşit din Biserică înarmaţi cu furci, topoare, hârleţe, bâte.

La acest tablou, credincioşii noştri au rămas înmărmuriţi. Intervenţia Bunului Dumnezeu a fost salvatoare deoarece a început o ploaie torenţială şi din această cauză toată lumea şi-a căutat un adapost uitândde unelte şi de ura care urma a fi imprăştiată.

Deoarece tensiunea creştea, Prefectura şi Poliţia judeţeană era in alertă,

În data de 5 mai au fost trimise forţe de ordine însoţite de ofiţeri de poliţie cu misiunea de a aplana un eventual conflict.

De obicei credincioşii noştri se intâlneau în centrul comunei,la Primărie,de unde se deplasau împreună spre Biserică.În această duminică, în faţa Primăriei erau mobilizate forţe de ordine, care i-au însoţit pe credincioşii noştri până la Biserică.În momentul când s-au apropiat de Biserică,au fost întâmpinaţi de credincioşii Ortodocsi care erau înarmaţi cu furci,securi,răngi de fier dar si pregătiţi cu grămezi de pietre pe care le-au folosit împotriva greco-catolicilor.Cei care trebuiau să fie nepărtinitori şi să intervină pentru a menţine liniştea şi ordinea au fost cei care au încurajat agresiunea. Mai precis,în momentul în care Ortodocsii au început agresiunea împotriva greco-catolicilor, ofiţerul a încurajat această agresiune spunând :,,Fugăriţi-i până în Budapesta"

Astfel, Ortodocsii au început bătaia în urma căreia au rămas răniti mulţi greco-catolici dar nici un ortodox aşa încât 25-30 de bărbaţi Ortodocsi şi tot atâtea femeiau putut face aceste fapte regretabile cu toate că numărul greco-catolicilorera de aproximativ 500-600.

Explicaţia este simplă.

Pe de o parte credincioşii Ortodocsi erau îndemnaţila astfel de acţiuni de către superiorii lor, iar de această dată chiar si deorganele de ordine.

Se cunoaşte numele ofiţerului care a făcut afirmaţia de mai sus dar lăsăm toată judecataBunului Dumnezeu.

Pe de altă parte credincioşii greco-catolici erau îndemnaţi la rezolvarea situaţiei în mod paşnic,fiind chiar avertizaţi de către preotul Iacob Feier şi Ierarhia Bisericii noastre că dacă se vor implica într-un scandal cu Ortodocsii nu vor mai primi preot pentru serviciile sacre. Aşa se explică faptul cum de 50-60 de Ortodocsi au făcut atât demult rău greco-catolicilorcare erau într-un număr indiscutabil mai mare si anume 500-600 persoane. Din acea duminicăgreco-catolicii au revenit în şură laMiculaş Ioan, dar li s-a interzis de către Ortodocsiînmormântarea raposaţilor lor în cimitirul de la Biserică şi cel din apropierea bisericii numit cimitirul ,,La Doroş".

Mai era un singur cimitir pentru care nuexista interdicţiede înmormântare pentru greco-catolici,dar acest cimitir este la ieşirea din Târşolţ spre Cămărzana,pe cand celelalte douăse afla aproximativ în centrul comunei.

Fiind constienti de faptul ca strada Principală din Târşolţ are o lungime de 5,5 kmputem să ne facem o idee ce înseamnă să treci pe langă două cimitire pentru a ajunge la al treilea. Datorită hotărârilor luate si impuse prin forta de Ortodocsi, mulţi Greco Catolici şi-au îngropat defuncţii în grădinile proprii.

S-a ajuns la situaţia critică, precum în cazul veteranului de război Doroş Ioan decedat la 82 de ani căruia în timp ce preotul oficia prohodul, un grup de credincioşi i-au alungat pe cei care săpau groapa în cimitir, au luat un "bot de bâlii" ( legătură de tulpini de porumb), au pus-o în groapă, au acoperit-o, iar la sfârşit au spus: ,, Inmormântarea a avut loc!"

Când preotul, familia îndoliată şi participanţii la funerarii au ajuns la cimitir nu ştiau nimic despre cele întâmplate anterior. Observând cele petrecute, s-au deplasat cu sicriu cu tot în faţa postului de poliţie, în speranţa că poliţia va interveni, dar la post nu era nici un om de ordine – toţi erau plecaţi de acasă. Astfel s-a aşteptat două ore in faţa postului, timp în care s-a săpat altă groapă în cimitirul care se află la ieşire din Târşolţ spre Cămărzana.

Astfel de evenimente neplăcute s-au mai petrecut şi în anii următori:

  • Mureşan Irina, născută în anul 1916 şi decedată la 20 iunie 1991, a fost înmormântată în grădina personală deoarece nu i s-a permis să fie îngropată în nici unul dintre cimitire.
  • Vida Ioan, născut în anul 1925 şi decedat la 15 decembrie 1991, nu i s-a permis să fie înmormântat în cimitirul cel mai apropiat.
  • Torz Ioan, născut în anul 1948 şi decedat la 18 decembrie 1991, deoarece nu i s-a permis să fie înmormântat în nici unul dintre cimitire si a fost înmormântat în grădina vecinului său Pop Gheorghe.
  • Pop Gheorghe, născut în anul 1914, şi decedat la 6 ianuarie 1992, a fost înmormântat în grădina proprie.
  • Doroş Vasile, născut în anul 1910 şi decedat la 11 iulie 1992, a fost înmormântat în cimitirul cel mai îndepărtat deoarece groapa începută în cimitirul cel mai apropiat a fost astupată de către credincioşii Ortodocsi.
  • Bota Ioan, născut în anul 1927 şi decedat la 30 septembrie 1992, avea plătit locul de veci în cimitirul de la Biserică şi nu i s-a permis să fie înmormântat nici acolo, nici în cimitirul de la Doroş, care era mai apropiat ci a fost înmormântat în cimitirul de la Buciumi care se află la 3 Km. distanţă de celelalte cimitire.
  • Huja Ana, născută în anul 1924 şi decedată la 8 decembrie 1992, deşi a avut plătit locul de veci lângă Biserică alături de soţul decedat, nu i s-a permis să fie înmormântată lângă acesta.
  • Bota Gheorghe, născut în anul 1991 şi decedat în 1992, a fost înmormântat lângă o cruce de hotar – la Nedeea – deoarece nu i s-a permis înmormântarea în nici unul dintre cimitire.
  • Bene Vasile, născut în anul 1906 şi decedat la 18 ianuarie 1993, a fost înmormântat într-un cimitir de familie cu toate că şi-a dorit să fie înmormântat la cimitirul de la Doroş.
  • Doroş Maria, născută în anul 1920 şi decedată la 7 martie 1993, deşi era vecină cu cumitirul de la Doroş, nu i s-a permis înmormântarea acolo şi a fost înmormântată în cimitirul de la Buciumi.
  • Paul Grigore, născut în anul 1918 şi decedat la 5 aprilie 1993, a fost înmormântat în grădina proprie.
  • Pop Vasile, născut în anul 1937 a foat înmormântat în grădina proprie.
  • Ştefuţ Gheorghe născut în anul 1915 şi decedat în anul 1997, deşi a avut plătit locul de veci la Biserică şi deţinea chitanţa, a fost nevoia de prezenţa trupelor de jandarmi ca să fie înmormîntat cu preoţii greco-catolici alături de soţie.
  • Bud Mărica, născută în anul 1908 şi decedată la 21 decembrie 1997, cu toate că avea plătit locul de veci în cimitirul de la Biserică, a fost înmormântată în cimitirul de la Doroş.

După două ierni şi două veri petrecute în şura lui Miculaş Ioan, la propunerea mai multor credincioşi s-a schimbat locul celebrării serviciilor sacre în Căminul Cultural din centrul comunei care nu era de altfel, folosit. Dar şi aici s-au simţit deranjaţi credincioşii Ortodocsi, aşa încât în iarna anului 1991 au spart geamurile de la cămin şi în două duminici au forţat uşa de la intrare, au dus un televizor şi un video-caset în interior şi au urmărit filme cu secvenţe obscene în timp ce un credincios ortodox se plimba cu un borcan în mână afirmând: "acesta este potirul catolicilor !"

Trebuie menţionat faptul că toate acţiunile Ortodocsilor împotriva Greco-Catolicilor se derulau pe fondul consumului excesiv de alcool.

După aceste incidente petrecute in căminul cultural, la sesizarea făcuta de Pr. Iacob Feier poliţia a luat măsuri şi astfel de acţiuni nu s-au mai repetat.

Ţinând cont de modul în care se desfăşurau evenimentele, în luna martie a anului 1992, parohia Greco Catolică din Târşolţ, la îndemnul preotului Iacob Feier se reorganizează aşa încât se alege un noucomitet parohial din care făceau parte bărbaţi care doreau să susţină cauza Bisericii şi în deosebi care doreau să ajute şi să contribuie la construcţia noii biserici, idee ce se contura tot mai mult pe fondul necesităţii. Astfel s-a ales un nou consiliu parohial format din 33 de membrii în frunte cu primul curator – Huja Ioan - . S-a ales şi un curator secund în persoana lui Bud Ioan. Aceştia erau oameni harnici, pricepuţi şi dornici de a ajuta parohia.

De remarcat este faptul că în aceeaşi seară toţi membrii consiliului parohialau hotărât că pentru a putea începe la construcţia bisericii este nevoie nu doar de vorbe ci şi de bani. Prin urmare fiecare dintre ei au făcut prima lor donaţie în valoare de 100.000 lei – sumăcare, la acea dată, era foarte însemnată.

S-a ales un loc , considerat cel mai potrivit, pentru construcţia bisericii chiar în centrul comunei pe locul primăriei vechi. Foarte curând cel care a proiectat Biserica, arhitectul Iacobut Gheorghe într-o zi de sâmbătă a venit să vadă dacă locul este potrivit.

Totul s-a făcut destul de tainic ca să nu împiedice credincioşii Ortodocsi primirea acestui loc. Astfel în data de 24 mai 1992 Episcopul nostru de atunci Lucian Mureşan însoţit de Pr. Alexandru Mesian au venit la Târşolţ pentru sfinţirea locului unde urma să se construiască Biserica nouă. Entuziasmul Greco-Catolicilor era aşa de mare încât la începutul iernii fundaţia şi placa de la cota 0 erau finalizate. Cu ajutorul credincioşilor şi datorită hărniciei şi iscusinţei preotului paroh Iacob Feier, în anul următor- 1993- au continuat lucrările de zidărie şi turnare a bolţii.

Munca îmbinată cu rugăciunea dădea roade care uimeau pe toţi cei din jur ( aici mă refer atat la parohiile din împrejurimi cat şi la vizitatori) astfel încât la 26 octombrie 1993 Nunţiul Apostolic La Bucuresti – Jon Bukovschi- însoţit de Episcopul nostru de atunci, Lucian Mureşan insotiti de mulţi preoţi au venit la Târşolţ.

La sfârşitul oficiului sacru, Nunţiul a afirmat aceste cuvinte memorabile :"AM VENIT LA TÂRŞOLŢ SĂ VĂ ÎNTĂRESC ÎN CREDINŢĂ ŞI PLEC ÎNTĂRIT ÎN CREDINŢĂ!"

După această dată situaţia se detensionează încet între cele două culte, cu toate că şicanările şi apostrofările din partea Ortodocsilor nu au lipsit, Greco-Catolicii îşi vedeau de construcţia lor şi de viaţa spirituală, aşa încât la 13 noiembrie 1994 Biserica era construită, acoperită, tencuită şi zugravită în interior, puţin mobilată dar gata pentru sfinţire.

Sărbătoarea Sfinţirii Biserici a fost onorată de prezenţa noului Mitropolit Lucian Mureşan, Episcopul de Maramureş Ioan Şişeştean, Episcopul de Oradea Virgil Bercea, Episcopul de Lugoj Alexandru Mesian şi de foarte mulţi preoţi.

În primăvera anului 1995 au avut loc schimbări în Parohia Greco-Catolică din Târşolţ. Parohul, Pr. Iacob Feier este ridicat la rangul de Protopop al districtului Ţara Oaşului, iar parohia este încredinţată celui care notează aceste rânduri, Pr. Ioan Zbona care a fost instalat oficial în luna August a anului 1995.

Tot în primăvara anului 1995 se începe construcţia casei parohiale, lângă Biserică, sub impulsul vechiului paroh şi supravegherea noului paroh. Acest an – 1995 – devine un an în care activitatea preoţilor din Târşolţ se extinde şi în alte localităţi.

Aşa se explică faptul că cei doi preoţi, protopopul Iacob Feier şi Pr. Ioan Zbona în duminica din 21 mai 1995 au celebrat prima Sfântă Liturghie în parohia Cămărzana, într-un garaj al familiei Paşca Vasile şi Maria care a fost amenajat ca şi capelă.

De la aceea dată parohia Cămărzana rămâne în administrarea parohului de Târşolţ până în anul în care Pr. Vasile Mureşan a fost numit paroh de Cămărzana.

La Târşolţ se continuă lucrarea de construcţie a casei parohiale iar munca spirituală se intensifică prin oficierea zilnică a Sf. Liturghii, dar şi prin prezenţa preotului în mijlocul parohiei.

In anul 1996 se aduc noi mângâeri spirituale prin prezenţa în parohie prin prezenta părintelui iezuit Olivo Bossa care a ţinut misiuni poporane cu credincioşii. La aceste misiuni au participat un număr mare de credincioşi, prezenţa fiind în jur de 350 de persoane.

Tot în acest an s-a reuşit împrejmuirea cu gard a terenului bisericii şi casei parohiale dar şi înălţarea unui monument în faţa Bisericii, construit : "ÎN MEMORIA EPISCOPILOR, PREOŢILOR ŞI CREDINCIOŞILOR MORŢI PENTRU CREDINTĂ ŞI ÎN CINSTEA EROILOR NEAMULUI CARE AU LUPTAT ÎN CELE DOUĂ RAZBOAIE MONDIALE."Monumentul a fost sfinţit de către episcopul nostru Ioan Şişeştean la data de 09 Iunie 1996. Au participat 11 preoţi şi doi diaconi. Tot în aceea zi a avut loc Prima Sfântă Împărtăşanie, la care au participat un număr de 43 de copilaşi ( 18 baieţi si 25 fetiţe).

Luna iulie a aceluiaşi an, a fost un prilej de bucurie pentru tinerii din parohia noastră. Un număr de 25 de tineri au participat la Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic de la Bucureşti împreună cu parohul lor, Pr. Ioan Zbona. În seara dedicată programelor pe grupuri, grupul nostru a făcut o impresie bună astfel încât la sfârşitul programului toată sala s-a ridicat în picioare şi a aplaudat.

La sfârşitul anului, în data de 08 Decembrie 1996 părintele protopop Iacob Feier, însoţit de preoţii: Dumitru Dargomir, Dumitru Cardoş, Gheorghe Lohan şi Vasile Tămaş au sfinţit noua casă parohială din Târşolţ. Din acel moment Târşolţ-ul avea preot în permanenţă prezent în parohie.

Anul 1997 începe cu noi proiecte şi speranţe, deoarece se hotărăşte tencuirea Bisericii si executarea finisajelor exterioare. Dar pe langă muncă, parohia avea parte şi de bucurii spirituale:

Părintele Olivo Bossa era din nou prezent în mijlocul nostru pentru a ne pregăti pentru Sfintele Sărbători ale Învierii Mântuitorului Nostru Isus Cristos, prin sfintele misiuni poporale.

La data de 15 Iunie 1997, la Sărbatoarea Rusaliilor, un grup de copilaşi primesc Prima Sfântă Împărtăşanie. Astfel 16 băieţi si 19 fetiţe se împărtăşesc pentru prima dată.

La 29 iunie 1997 Arhimandritul Antonio Constanza de la Grota Feratta,Italia face o vizită parohiei noastre.

În data de 3 august în parohia noastră are loc un lucru minunat – în timpul Sfintei Liturghii un nr. de 830 de credinciosi se împărtăşesc.

În 27 iulie 1997 Episcopul Ioan Şişeştean la întoarcerea din Cămărzana, se opreşte în parohia noastră pentru a acorda credincioşilor binecuvantare arhierească.

La data de 15 august 1997 parohia primeste in vizita întreaga conducere a Ordinului Bazilian din România

Tot în această lună este sfinţită prima grota a Maicii Sfinte din Tărşolţ.

La 19 Octombrie 1997 preotul paroh împreună cu un grup de 100 de persone sunt prezenţi la Blaj cu ocazia aducerii de la Roma şi depunerii în Catedrală a osemintelor Episcopului nostru Ioan Inocenţiu Micu Klein.

În data de 26 Octombrie 1997, cu ocazia hramului Bisericii noastre au fost prezenţi 6 preoţi în mijlocul credincioşilor.

Anul 1998 aduce noi satisfacţii, atât materiale cât şi spirituale:

  • Finalizarea lucrărilor exterioare la Biserică şi la Casa parohială au fost sfinţite de către Episcopul Ioan Şişeştean în data de 25 Octombrie 1998.
  • Tot în această zi în Biserica noastră este ridicat de la treapta diaconatului la treapta preoţieiIlie Octavian Adaus, călugăr bazilian, prin punerea mâinilor Episcopului nostru Ioan Şişeştean, însoţit fiind de 26 de preoţi, un diacon şi un lector.
  • La 20 Aprilie 1998, Episcopul Eparhiei noastre însoţit de episcopul de Mondovi (Italia) – Luciano Pacomio- face o vizită canonică la Târşolţ, iar cei doi arhierei acordă parohiei binecuvantare arhierească.
  • Tot în acest an cu efortul domnului profesor Babiciu Gavrilă din Tăuţii de Sus, jud. Maramureş, la Târşolţ începe să activeze corul Bisericii care îi încântă pe toţi cei prezenţi.

Anul 1999 aduce de asemenea multe satisfacţii spirituale, culminând cu vizita Sfântului Părinte Papa Ioan-Paul al II lea pe pământ românesc în perioada 7-9 Mai, la Bucuresti. La acest eveniment din parohia noastră au fost prezenţi mai mult de 140 de credincioşi.

De asemenea:

  • În data de 30 Mai 1999, are loc Prima Sfântă Împărtăşanie la care participă 64 de copii (33 de baieţi şi 31 de fetiţe).
  • In data de 7 Iulie 1999are loc o nouă vizită canonică a Episcopului Ioan Şişeştean in parohie, însoţit fiind de Episcopul de Mainz, din partea cărora am beneficiat de binecuvântări arhiereşti.
  • Harmul bisericii, 26 octombrie 1999, a fost binecuvântat prin prezenţa a 10 preoţi.

Anul jubiliar 2000 ne îmbogăţeşte cu multe haruri spirituale. Un grup de 50 de credincioşi însoţiţi de Pr. Ioan Zbona, Pr. Gheorghe Lohan paroh în Boineşti, Pr. Vasile Tămaş paroh în Trip (comuna Bixad) şi Pr. Vasile Rob paroh în Şomcuta Mare, Maramures, sunt primiţi ca oaspeţi în parohia Montecastrilli, dieceza de Todi, Italia, pe o perioada de o săptămână. Prin bunăvoinţa părintelui Giuliano Pagliarici am petrecut momente memorabile, dar care au excelat cu participarea noastră la Sfânta Liturghie Bizantină în limba română celebrată în data de 09 mai 2000 în Catedrala Sf. Petru din Roma. Au fost prezenţi la această Sf.Liturghie, Sfântul Parinte Papa Ioan-Paul al II lea, Mitropolitul Lucian Mureşan, întreg episcopatul Greco-Catolic din România, Episcopi Romano-Catolici, aproximativ 200 de preoţi Greco-Catolici şi 400 de preoţi Romano-Catolici.

În zilele de 11-12 Mai 2000 am fost găzduiţi de Episcopul de Fisole( Florenţa) Lucianno Giovanetti,după care ne-am îndreptat spre Lourdes, unde timp de 4 zile am fost cazaţi în Site Saint-Pierre.

După o oprire de o zi la Paris, ne întoarcem spre casă încărcaţi de haruri spirituale.

-La 18 Iunie 2000 un grup de 50 de copii se întâlnesc pentru prima dată cu Isus Euharisticul.

            -La 21 Iulie 2000 Arhiepiscopul şi Mitropolitul nostru Lucian Mureşan vizitează parohia nostră, iar a doua zi , Episcopul nostru Ioan Şişeştean însoţit de Nunţiul Apostolic la Bucureşti – Jean Claude

Perisset vizitează de asemenea parohia.

La data de 6 August 2000 un grup de credincioşi din parohia Oradea împreună cu părintele Pop Geo vizitează şi ei parohia noastră.

         La 3 Septembrie 2000 mai mulţi credincioşi împreună cu parohul Ioan Zbona participă la jubileul de 300 de ani de la revenirea Bisericii noastre sub ascultarea Romei, jubileu comemorat la Blaj.

          La hramul bisericii din acest an au participat un numar de 9 preoţi a căror binecuvântare s-a revărsat peste întreaga parohie.

În Postul Sfintelor Paşti din anul 2001, părintele bazilian Laurean Daboc vine în parohia noastră pentru a ţine misiuni poporane.

           Tot în perioada postului, dar de această dată în postul Sfintei Marii se sfinţeşte o altă grotă construiă în Târşolţ, în grădina unei familii, grotă în care este depusă statuia Sfintei Fecioare Maria.

La data de 3 Iunie 2001 un grup de 48 de copilaşi Îl primesc pentru prima dată pe Isus Euharisticul.

Cu ocazia praznicului Bisericii în parohia noastră au fost prezenti 18 preoţi, iar Protopopul de Ţara Oaşului, Pr. Iacob Feier a sfinţit statuia Preasfintei Fecioare Maria din faţa bisericii, statuie adusă din Italia şi care este confecţionată din marmură de Cararra. Cu această ocazie parohia noastră a fost consacrată Sfintei Fecioare.

Bucuriile anului 2002 au fost revărsate asupra parohiei noastre din plin, astfef în data de 23 Iunie2002 un grup de 35 de copii ( 19 băieţi şi 16 fetiţe) s-au împărtăşit pentru prima dată cu Trupul şi Sângele Domnului.

Tot în acest an am participat cu bucurie la sfinţirea Bisericii Sfinţii Apostoli Petru si Pavel din Satu-Mare la data de 30 iunie , iar in ziua de 15 Noiembrie 2002 la sfinţirea Bisericii Sfinţii Arhangheli din Cămărzana.

Dar cum pe lângă bucurii sunt şi zile de întristare, amintim că la data de 28 Mai 2002 credincioşii din Târşolţ însoţiţi de parohul lor participă la funerariile cardinalului nostru Alexandru Todea, care au avut loc la Blaj.

În data de 26 Octombrie 2002 cu ocazia hramului, bucuria anuală este binecuvântată de prezenţa a 13 preoţi împreună cu protopopul Iacob Feier.

Dintre bcuriile şi momentele de har ale anului 2003 amintim:

-       misiunile poporane conduse de pr. Laurean Daboc OSBM

la 15 Iunie 2003 un grup de 30 de copilaşi ( 14 Băieţi şi 16 fetiţe) se întâlnesc pentru prima dată cu Isus în Sfânta Taină a Euharistiei.

Surorile congegaţiei Maicii Domnului din Cluj îşi fac timp pentru o tabără de vară cu tinerii din parohia noastră, timp de o săptamână, la care au participat zilnic peste 140 de copii.

La 26 Octombrie 2003, episcopul Ioan Şişeştean face o vizită pastorală, ocazie cu care este Sfinţit noul iconostas din Biserica noastră. De menţionat este faptul că iconostasul a fost plătit de o singură familie din Târşolţ, familia Bulbuc Vasile si Ana, care are rezidenţa în S.U.A.

Tot în acest an s-a realizat instalaţia de încălzire a Bisericii şi s-a monat pardoseala din gresie în întreaga Biserică.

Anul 2004 ne-a oferit alte mângâieri spirituale, dintre care amintim :

la 24 Februarie 2004 se deschide parohia Aliceni.

-       8 Mai 2004 reprezentanti ai parohiei participa la pelerinajul de la cimitirul săracilor –Sighetul Marmaţiei.

La 30 Mai 2004 un grup de 40 de copii ( 16 băieţi şi 24 fetiţe) primesc pentru prima dată Sacramental Euharistiei.

În zilele de 10-11 Mai 2004 am venerat moaştele Sfantului Anton de Padova la Biserica Protopopială din Negreşti-Oaş, unde au participat aproapre toţi credincioşii noştrii dar şi credincioşi Ortodocsi din Târşolţ.

   9

În perioada 26 Iulie-15 August 2004, două grupuri de tineri ( unul de 7 tinere din Franţa şi unul de 5 tineri din Italia ) au organizat o tabără de vară cu tinerii noştri din Târşolţ.

La hramul din 26 Octombrie 2004 au fost prezenţi 18 preoţi a căror binecuvântare s-a revărsat asupra noastră a tuturor.

La 18 Octombrie 2004 am participat la omagierea a 120 de ani de la naşterea primului Episcop al Diecezei noastre – Episcopul Doctor Alexandru Rusu.

Luna aprilie a anului 2005 avea să aducă tristeţe în întreaga Biserică Catolică prin trecerea la cele veşnice a Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II lea în data de 02.04.2005 , dar şi bucuria alegerii unui alt papă – papa Benedict al XVI lea,la data de 19 Aprilie 2005 în persoana cardinalului Joseph Ratzinger.

Pelerinajul diecezan de la Shighet din data de 14 Mai 2005a fost un nou moment de întâlnire a credincişilor din parohia Târşolţ de a comemora martirii şi mărturisitorii istoriei recente.

Tot în acest an 36 de copii din parohia noastră au primit pentru prima dată Sfânta Taina a Euharistiei.

La 26 Octombrie 2005 hramul Bisericii este un moment binecuvântat prin prezenţa celor 14 preoţi şi a protopopului Iacob Feier.

În anul 2006 ne-am îmbogăţit cu binecuvântările trimise nouă de Dumnezeu, prin evenimentele:

la 19 Februarie 2006 am paticipat cu bucurie la Sfânta Liturghie în Biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril din Satu-Mare, retrocedată după 16 ani de aşteptări . La acest eveniment au participat Episcopul nostru Ioan Şişeşten, Episcopul de Oradea – Virgil Bercea, mai mulţi protopopi şi aproximativ 20 de preoţi. Cu toate încercările Ortodocsilor de a degrada această zi, ea a rămas plină de încărcare spirituală şi încredere.

Un alt moment important care ne-a inundat inimile, a fost pelerinajul la Blaj a credincioşilor din parohie însoţiţi de preotul Ioan Zbona, unde am participat la citirea de către Nunţiul Apostolic a actului de ridicare a Mitropoliei noastre la statutul de Mitropolie Majoră şi totodată de ridicare a Mitropolitului Lucian Mureşan la demnitatea de Mitropolit Major.

Hramul din anul 2006 a fost binecuvântat de prezenţa celor 16 preoţi împreună cu protopopul de Ţara Oaşului .

După 16 ani de la ,, libertatea " bisericii noastre, la data de 06 Noiembrie 2006 parohul Greco-Catolic a primit aprobare din partea Ortodocsilor din Târşolţ de a intra pentru prima dată, însoţit de credincioşii săi fără nici o restricţie, pentru a oficia luminaţiile în cimitirul de la Biserica veche. Succes care a fost şi rodul unui proiect comun între Parohia Greco-Catolica, Parohia Ortodoxa şi Primaria Târşolţ, proiect de împrejmuire a cimitirului situat la ieşirea din Târşolţ spre Cămărzana.

Anul 2007 vine cu binecuvântările lui peste parohia noastră, aşa încât ;

În perioada Postului Mare, părintele Marian, OSBM, pregăteşte credincioşii prin misiuni poporane pentru marea Sărbătoare a Paştilor.

Anul acesta un grup de 27 de copii primesc Prima Sfântă Împărtaşanie la data de 27 mai .

În 1 Iunie 2007 sosesc la Târşolţ cele 4 clopote noi turnate la Innsbruck , Austria.

La data de 23 Octombrie 2007 se aude, pentru prima data cântecul clopotelor noi montate în turnul bisericii, iar la 26 octombrie 2007, cu ocazia hramului, părintele Simion Mesaroş, şi părintele protopop Iacob Feier însoţiţi de preotul paroh şi un sobor de 24 de preoţi sfinţesc lucrările făcute la instalaţia clopotelor.

Anul 2008 aduce pentru întreaga omenire din Târşolţ o stare de linişte generala, încep să dispară şicanările şi apostrofările, poate si datorită faptului că parohia noastră s-a aşezat destul de bine din punct de vedere spiritual dar şi material. Astfel, credincioşii Ortodocsi nu mai au motiv de ură, ci poate de ,,invidie" pentru progresele făcute de Parohia Greco-Catolică, stari pe care tineretul ortodox le depăşeşte. Astfel la întâlnirile făcute cu tinerii catolici, la ieşirile organizate de parohul Ioan Zbona

participă şi tinerii Ortodocsi. Putem spune că după o munca de 18 ani în care parohia Greco-Catolică împreună cu preoţii săi a trecut prim momente grele, acum se simte binecuvântarea Domnului peste Târşolţ.

În jurul Biericii şi a casei parohiale s-a amenajat un mic părculeţ cu spaţii verzi, flori şi plante ornamentale, unde copii atât Greco-Catolici cât şi Ortodocsi se joacă împreună.

Cei 16 preoţi prezenţi la hramul din 26 Octombrie 2008 au binecuvântat acest loc minunat.

Anul 2009 revarsă multe satisfacţii peste Târşolţ prin pregătirea spirituală făcută în postul Paştelui de către pr Ieronim, OSBM, ţinute cu cei peste 300 de credincioşi care au participat la misiuni.

La 31 Mai 2009 avem marea bucurie de a Sfinţi o Şcoală nou construită la Târşolţ. Aceasta s-a construit cu o contribuţie foarte mică din partea preotului greco-catolic, căruia în momentul Sfinţiri Şcolii, primarul Grigore Pop i-a mulţumit public.

Dar pentru a ne aduce binecuvântări arhiereşti, în ziua de marţi 8 Octombrie 2009, Episcopul nostru Ioan Şişeştean însoţit de Nunţiul Apostolic la Bucureşti – Francesco Javier Luzano, face o vizită canonică la Târşolţ.

Hramul din acest an este o nouă sărbătoare binecuvântată de cei 23 de preoţi prezenţi.

Se vede aşadar prin acest progres spiritual dar şi material că sunt actuale cuvintele Mântuitorului Nostru Isus Cristos : ,, Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui iar toate celelalte se vor adauga vouă!"

Rugăciunile, suferinţele, desconsiderarea şi batjocorirea credincioşilor Greco-Catolici din Târsşolţ îndurate cu demnitate pentru credinta lor, fără a urâ pe cei care-i urau, participarea la Sfânta Liturghie în număr impresionant (de 500 – 600, iar mai târziu după construirea Bisericii între 1000- 1400), participarea la Sf. Împărtăşanie peste săptămână zilnic între 20 – 30 credincioşi, iar în duminici şi sărbătoriîntre 150 şi 250, la sămbăta întâi din lună 180-250, prima vinere din lună 150-200, prima duminică din luna 450-600, culminând cu prima duminică din luna august a anului 1997 când s-au împărtaşit 830de credincioşi, nu puteau rămâne nerăsplătite din partea divinitaţii şi se vede că toate acestea au fost răsplătite din plin.

Dacă în timpurile de incercare a anilor 1990, 1991, 1992 Târşolţ-ul era exemplu negativ pentru judeţul Satu-Mare, acum în 2009 este un exemplu pozitiv şi un model de urmat.

Ura de atunci a fost înlocuită treptat cu dragostea de acum.

Dar pentru a ajunge la aceste rezultate, Dumnezeu în dragostea Lui, a trimis în această parohie preoţi cu har.

Primul paroh, Pr. Feier Iacob odată ajuns în Târşolţ, prinde în mâini voinice frâiele parohiei şi cu tărie şi iscusinţă reuşeşte să treacă împreună cu turma încredinţată păstoririi sale prin situaţii foarte periculoase, de extremă, demonstrând că numai credinţa este suficientă pentru a schimba lumea atât la nivel spiritual cât şi la nivel material, în primul rând prin aplanarea conflictelor, iar în al doilea rând prin faptul că în timp de doi ani s-a construit o Biserică de dimensiuni impresionante.

Nu se poate contesta faptul că şi contribuţia credincioşilor din Târşolţ a fost însemnată, dar fără să supăram pe nimeni, trebuie acceptat adevarul ca fără aportul preotului nu se putea construi în timp atat de scurt o astfel de Biserică. Ceea ce a început primul paroh, a continuat actualul paroh şi se văd roadele binecuvântării lui Dumnezeu peste această parohie.

In matricolele parohiale pe care le avem începând cu anul 1990 sunt înregistrate urmatoarele:

Anul

BOTEZE

CUNUNII

ÎNMORMÂNTĂRI

1990

62

 

10

1991

49

14

15

1992

51

15

21

1993

42

12

23

1994

43

13

21

1995

43

15

11

1996

42

9

13

1997

27

12

22

1998

25

18

12

1999

18

9

23

2000

18

22

10

2001

16

9

13

2002

16

21

14

2003

11

16

20

2004

15

7

12

2005

10

13

18

2006

9

12

20

2007

3

19

13

2008

13

19

17

2009

6

16

15

Iar pentru a vedea participarea la Sfânta Liturghie şi cuminecare putem da câteva exemple:

- în anul 2001 – au frecventat Sf. Liturghie: 102.100 credincioşi

           - s-au împartăşit : 31.283

- în anul 2002 – frecvenţa la Sf.Liturghie : 73.492 credincioşi

            - s-au împărtăşit : 29.994

-în anul 2003 - frecvenţa la Sf.Liturghie :74.415

           - s-au împărtăşit : 26.838

- în anul 2004 – au frecventat Sf. Liturghie: 73.155 credincioşi

           - s-au împărtăşit : 26.729

- în anul 2005 – frecvenţa la Sf.Liturghie : 68.596 credincioşi

            - s-au împărtăşit : 23.756

- în anul 2006 – au frecventat Sf. Liturghie: 73.876 credincioşi

           - s-au împărtăşit : 24.041

- în anul 2007 – frecvenţa la Sf.Liturghie : 71.046

            - s-au împărtăşit : 22.233

- în anul 2008 – au frecventat Sf. Liturghie: 57.920 credincioşi

           - s-au împărtăşit : 20.163

- în anul 2009 – frecvenţa la Sf.Liturghie : 54.083 credincioşi

            - s-au împărtăşit : 19.196

Din aceste date reiese că mulţi dintre credincioşii noştrii se află la muncă în străinătate, în special în Europa de Vest, ceea ce a făcut să scadă frecvenţa la Sf. Liturghie şi numărul împărtăşaniilor, dar şinumărul botezelor şi căsătoriilor, aceste servicii fiind realizate de Biserica noastră din diaspora, dar şi de Biserica Romano-Catolica din Europa de Vest pe care credincioşii noştrii o frecventează.

Preocuparea faţa de copii şitineret este o altă activitate în parohia noastră. Împreună cu profesoara de religie, D-na Dragoş Mărica şi preoteasa Ana Maria Zbona, parohul organizează diferite actiuni:

Ieşiri în aer liber, la care participă de regulă în jur de 50 de tineri

Întâlniri cu tineri din parohiile invecinate ( fie in parohia noastra, fie mergem noi în parohiile lor) precum: Negreşti-Oaş, Bixad, Călineşti-Oaş, Satu-Mare, Carei.

În fiecare vară am avut în parohia noastră activităţi cu tinerii realizate de invitaţi din ţară :- surorile baziliene

          - surorile din congregaţia Maicii Domnului

 - surorile Sf. Iosif al Apariţiei

 - preoţii franciscani din Carei, Pr. Mihai Frăţilă

        sau de invitaţi din stăinătate :

    - tinerele din Franţa de pe Valea Loarei

                - preoţii din dieceza Como (Italia ) – Pr. BrunoBiotto,

                 Pr. Federico însoţiţi de alţi tineri din dieceză.

                -Pr. Pino Faneli compozitor şi cântăreţ de muzică     

       sacră pentru tineri

            -Pr. Franc Doubois din Franţa, preot călugăr

               Dominican.

           O alta latură a activitatilor din parohia noastra o constituie aceea a Reuniunii Marianecare s-aînfiinţatîn anull990

           Toate aceste roade sunt rezultatul indiscutabil al programului religios care a fost respectat cu un devotament şi seriozitate deosebita, dar şi punctualitatea cu care s-au oficiat toate serviciile sacre.

           Din momentul în care a fost numit primul paroh în persoana părintelui Iacob Feier, în parohia Târşolţ, în duminici, sărbători,miercuri şi vineri s-a celebrat Sfânta Liturghie, program continuat şi de către următorul paroh Ioan Zbona.

       După finalizarea casei parohiale, preotul a locuit în parohie iar Sfânta Liturghie s-a celebrat în fiecare zi, fără întrerupere, chiar şi atunci când parohul lipsea din localitate, mai puţin în Vinerea Mare.

      Se poate spune că celebrarea liturgică zilnică a fost fermentul acestei parohii.

       Pentru tot ce ne-a dăruit Bunul Dumnezeu, Lui să-I fie preamărirea în vecii vecilor.

           P A R O H

           Preot Ioan Zbona

           

   

  

© 2011 - 2019 www.parohiatarsolt.ro